|
Probabil, ca la o varsta frageda, de 15 - 16 - 17 ani - ne imaginam, pierduti in propriul inconstient, ca pt. ce ne trebuie carti ? Ca tot avem Inter.netul la dispozitie - ca nu mai trebuie sa invatam / sa ne documentam / sa analizam - caci totul ne este oferit pe tava.
Probabil, ne vorbim, unul altuia : "Dar ce bah, cine invata ?" / "Ce mah ? Esti tocilar?" / "Mah, n-auzi, ce-s cu cartile astea pe tine ? si toate intr-un singur raft ! Ce draq, eu le tin toate intr-un singur cos, ala de gunoi !". Asa ramanem, in inconstientul nostru - separati de cultura / separati de diversitatea pe care o carte ti-o poate oferii. Probabil ca niciodata nu ne-a venit acel impuls, de a pune mana, pe 2 coperti prafuite, sa deschidem cateva pagini roase de vreme, si sa incercam sa descifram tainele autorului.
Ma uit acum, in dreapta, la raftul meu de carti - si vad acolo, colectii de Eminescu, "Ciocoii Vechi si Noi" de Nicolae Filimon, "Alexandru Lapusneanu" de C. Negruzii, "Padurea Spanzuratilor" de Liviu Rebreanu, scriitori de marca, unii ramasi in istorie, datorita valorii artistice / sau documentare ale cartilor scrise. Si ma mai uit, si vad acolo, pe vechii Cronicari : Grigore Ureche, Miron Costin, si Ion Neculce. Intrevad si un D. Cantermir, sus-numitul "culmea umanistilor".
Casc ochii, si ma mir : "Ce arta, ce cultura, ce documentatie - si toata la mana mea !" ...
Deodata, pe fata mea, un zambet de tristete ... si totusi, ATAT de PUTINE !
Zamfir C. Alexandru ( DeceaseD ) |
