Manual implementare custodie unică/Deciziile cu privire la minor

Deciziile cu privire

Efectele divorțului

• Este important de precizat că în urma divorțului părintele care primește custodia copilului primește dreptul exclusiv de a se ocupa de reprezentare a copilului în fața organelor statului, de a încheia convenții, etc. Restul drepturilor și obligațiilor părintești nu (vezi, de exemplu, dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului, obligația de întreținere a copilului, etc.) nu sunt însă afectate de către decizia luată de instanță de a încredința custodia minorului doar unuia dintre cei doi părinți.
• Legea prevede de altfel cazuri clare în care anumite drepturi ale unuia dintre părinți (în speță părintele necustodian) pot fi limitate dar acestea nu derivă ca efect al divorțului.
  

Drepturile părintelui necustodian

• Dreptul părintelui non custodian nu se limitează sau, altfel spus, nu este închistat, miniaturizat, într-un simplu program de vizită. Dimpotrivă, acesta este mult mai deplin și profund, înglobând, printre altele, și dreptul de a fi informat, respectiv, de la caz la caz, de a i se solicita acordul în legătură cu deciziile importante care privesc viața copilului.
• Părintele căruia nu i s-a încredințat copilul are nu numai dreptul de a veghea/ supraveghea educația minorului, dar, în același timp, dreptul, corelativ obligația, de a contribui la aceasta. Accepția acestei noțiuni – contribui – nu se limitează doar la o implicare sub aspect pecuniar, termenul în discuție ci vizează spijinul/ participarea/ aportul la educația minorului și sub aspect spiritual, sufl etesc, intelectual.
• În fine, dreptul părintelui non gardian de a supraveghea/veghea educația minorului nu este unul a posteriori – după ce deciziile au fost luate – ci el trebuie consultat prealabil la luarea acestora. Este vorba despre decizii importante care privesc viața minorului, exemplifi cativ, cum ar fi, alegerea instituției de învățământ, educația religioasă, medicamentația ce trebuie administrată în anumite situații, nereferindu-ne și excluzând cele strict cotidiene, zilnice, bunăoară, obiceiurile alimentare sau vestimentația.

Exemple de decizii care se iau în comun

Următoarele decizii se iau de comun acord între cei doi soți:

• forma de învățământ
• școala pe care copilul o va urma
• participarea la orice activități școlare sau extra-școlare
• efectuarea de acte medicale (prelevarea de analize, intervenții chirurgicale, etc.)
• schimbarea religiei copilului
• schimbarea domiciliului copilului în altă localitate
• modul de sărbătorire a zilei de naștere a minorului precum și a zilei onomastice
• restricționarea anumitor drepturi ale copilului ca pedeapsă
• expunerea publică a imaginii copilului
• etc.

Suport legal

Codul Familiei

Art. 43. – dreptul părintesc după divorț

• Pãrintele divortat, căruia i s-a încredintat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părintești.
• Când copilul a fost încredintat unei alte persoane sau unei instituții de ocrotire, instanta judecătorească va stabili care dintre părinți va exercita dreptul de a-i administra bunurile și de a-l reprezenta sau de a-i încuviința actele.
• Persoana sau instituția de ocrotire căreia i s-a încredintat copilul va avea față de acesta numai drepturile și îndatoririle ce revin părinților privitor la persoana copilului. Dispozițiile Art. 108 se aplică prin asemănare.
• Pãrintele divorțat, căruia nu i s-a încredintat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Art. 97. – egalitatea părinților

• Ambii părinti au aceleași drepturi și îndatoriri fată de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori înfiați. Ei exercită drepturile lor părintești numai în interesul copiilor

Art. 98. – acordul comun

• Măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor se iau de către părinți, de comun acord.

Art. 101. – pct. i

• Părinții sunt datori să îngrijească de copil.

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Art.34

• (2) Orice separare a copilului de părinții săi, precum și orice limitare a exercițiului drepturilor părintești trebuie să fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Art. 43

• (litera 3) Organele de specialitate ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, precum și orice alte instituții publice sau private cu atribuții în domeniul sănătății sunt obligate să adopte, în condițiile legii, toate măsurile necesare pentru: [....] .informarea părinților și a copiilor cu privire la sănătatea și alimentația copilului,
• (litera 4) Părinții sunt obligați să solicite asistență medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și pentru a preveni situațiile care pun în pericol viața, creșterea și dezvoltarea copilului.

Noul Cod Civil

Art. 397. – După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.

Jurisprudența modernă

• "De asemenea, dreptul de a supraveghea/veghea comportă în același timp și prerogativa sesizării instanței competente în vederea contestării unor decizii prejudiciabile intereselor minorului – prin aceasta statuare reliefându-se și mai pregnant „deplinătatea” acestui drept de supraveghere, pe de o parte a fi informat și, corelativ, a i se solicita acordul, părerea, opinia, punctul de vedere."