Manual alienare părintească/Tipuri de alienatori

Tipuri de alienatori modificare

Există 3 tipuri de părinți alienatori (bibliografie, referința B).

Alienatorul naiv (inconștient): modificare

Tatăl tău are mai mulți bani decât mine, așa că să-ți cumpere el pantofii

Majoritatea părinților divorțați sunt la un moment dat alienatori naivi deși comunicarea cu celălalt părinte există și în situația dezacordurilor știu să nu implice copilul în aceste probleme. Ei în general se concentrează asupra a ceea ce este important pentru copil, fără ură și dorință de răzbunare asupra partenerului. Nu au nevoie de psihoterapie, dar pot beneficia de o informare cu privire la PAS pentru a evita agravarea situației.

Caracteristici: modificare

  • Recunosc importanța păstrării legăturii dintre tată și copil; separă sentimentele proprii de cele ale copilului.
  • Nu se simt amenințați de legătura copilului cu tatăl și cu familia lui.
  • Respectă hotărârile judecătorești.
  • Sunt flexibili și cooperează cu celălalt părinte
  • Simt vinovăția atunci când au afectat legătura copilului cu tatăl.
  • Informează tatăl cu privire la situația școlară și medicală a copilului și îl implică în activitățile acestuia.

Alienatorul activ: modificare

Să nu-i spui tatălui tău că am câștigat mai mulți bani luna aceasta. Mizerabilul e în stare să nu ne mai dea banii pe care ni i-a promis pentru vacanță

Aceștia sunt în general bine intenționați, dar nu își pot controla sentimentele și frustrarea în fața celuilalt părinte. Sunt îngrijorați sincer privitor la adaptarea copilului după divorț și sunt în general dispuși să accepte ajutor psihologic dacă li se explică riscurile PAS.

Caracteristici: modificare

  • Denigrarea tatălui în fața copilului
  • După ce se liniștesc, aceste mame înțeleg că au greșit, și încearcă să acorde confort psihologic copilului în încercarea de a-și repara greșeala anterioară.
  • Pot face diferența între sentimentele lor și cele ale copilului, permițându-i acestuia păstrarea unei relații cu tatăl. În timpul acceselor de furie, nu mai pot percepe aceste diferențe.
  • Copiii mai mari învață să își formeze propriile opinii cu privire la fiecare părinte în parte și să le păstreze pentru ei. Copiii mai mici sunt mai vulnerabili și pot fi confuzați de părintele alienator.

Alienatorul obsesiv (obsedat): modificare

Îmi iubesc copiii, iar dacă instanța nu îi poate apăra de tatăl lor, o voi face eu. Chiar dacă până acum nu i-a abuzat, mai devreme sau mai târziu o va face. Pot înțelege de ce copiii nu vor să își vadă tatăl, iar eu nu îi voi forța să o facă

Acești părinți sunt dedicați unei cauze: aceea de a alinia sentimentele copilului cu cele proprii și de a distruge total relația acestuia cu tatăl. Sentimentele ostile ale mamei față de tată pot fi justificate de anumite acțiuni care au dus la divorț (abuz fizic sau verbal, infidelitate, etc.) dar timpul nu le vindecă, ba chiar le accentuează din cauza relației pe care sunt constrânși să o aibă cu tatăl în interesul copilului. Aceste mame sunt prinse într-o capcană și din păcate există foarte puține metode de a interveni atât din partea unui psiholog cât și din partea instanței. Însă efectul pe care ele îl au asupra copiilor și a relației părintelui alienat cu copiii este devastator.

Caracteristici: modificare

  • Obsesia de a distruge relația copilului cu tatăl
  • Substituirea sentimentelor copilului cu cele proprii; acesta va ajunge să fie doar o imitație a mamei în această privință
  • Nimeni (și în nici un caz o instanță) nu poate convinge aceste mame că greșesc. Oricine încearcă acest lucru devine un dușman.
  • Încearcă racolarea unui grup cât mai mare de suporteri: membri de familie, prieteni, grupuri de suport victimizându-se și proiectând o luptă “noi contra lor”.
  • Furia lor nu poate fi oprită, convinși fiind că sunt victime ale taților. Orice acțiune a lor se face în numele protejării copiilor și este justificată și trebuie făcută cu orice preț. Se cred înrolați în sprijinul unei “cauze nobile”
  • Instantele nu îi intimidează; speră că acestea îl vor “pedepsi” pe tată prin limitarea și mai marcată a contactului acestuia cu copilul. Aceasta ar confirma în plus convingerile mamei.
  • Alienatorul obsesiv va refuza probabil să citească aceste pagini deoarece conținutul lor l-ar face furios.