Cascading Style Sheets (CSS)

Cascading Style Sheets, sau CSS pe scurt, este un standard simplu al zilelor noastre, ce ofera designerilor/programatorilor un mod eficient de a controla modul de prezentare a paginilor "WEB". In zilele noastre CSS a ajuns sa fie in mod primar, un limbaj folosit exclusiv doar pentru "web design" - insa nu putem exclude faptul ca acest limbaj este folosit si in alte medii de programare.

In comparatie cu era anilor 90, cand controlul prezentarii unei pagini se facea prin tag-uri HTML, divizate intre ele in mai multe fisiere, ce confereau o munca enorma in cazul unei actualizari, CSS vine cu un nou standard, si anume ca printr-un singur fisier ( o conventie intre programatori este sa se foloseasca numele general 'style.css' ) - sa fie controlat intreg aspectul proiectului WEB.

CSS nu necesita cunostinte avansate de hardware sau software, ci mai mult cateva cunostinte HTML, pentru a putea sa-l invatam. Citind acest manual, presupunem ca cititorul are deja cunostinte temeinice de HTML si ca intelege ce e acela un SGML ( Standard Generalized Markup Language ).

Introducere

Inainte erei CSS, programatorii erau nevoiti sa controleze aspectul proiectului lor WEB prin tag-uri de font, pentru a stabili culoarea, marimea si familia de font-uri a diferitelor parti ale paginii web.

ex.

<font face="Verdana, Arial" size="+1" color="blue">Hello World!</font>

Desi aceasta metoda este efectiva in controlarea diferitelor parti ale site-ului web, actualizarea codului consuma timp/bani, mareste marimea fisierelor si creste posibilitatea sa se produca greseli in codul vizat.

Prin CSS, am putea spune direct :

<p>Hello World</p>

si sa folosim CSS pentru a :

<style type="text/css" media="all">
p {
   color: blue;
   font-size: small;
   font-family: Verdana, Arial, "sans-serif";
}
</style>

Astfel ajungem la un concept vechi in programare si anume "separarea codului de prezentare" - lucru ce l-am realizat aici. Deasupra la toate CSS vine si simplifica munca enorma realizata prin tag-uri <font> - simplifica limbajul in sine, si aduce imbunatatiri in comparatie cu limitele HTML-ului.