Ideea de bază într-un astfel de final este de a restrânge în continuu zona în care se poate deplasa regele advers. Se observă că un turn amplasat pe tablă o împarte pe aceasta în câteva zone dreptunghiulare. Una dintre modalitățile de realizare a scopului propus se bazează pe capacitatea turnului de a se mișca pe distanțe mari într-o singură mutare, putând astfel menține banda disponibilă regelui advers:
A doua idee care va fi folosită pentru a forța adversarul în a se retrage constă în poziționarea regelui propriu în așa fel încât să se coordoneze cu turnul: dacă jucătorul în avantaj reușește să se afle la mutare într-o poziție în care regele propriu se află vis-a-vis de regele advers față de linia sau coloana controlată de turnul propriu, atunci a reușit să "acopere" posibilitățile de evadare și astfel poate înainta cu turnul, câștigând controlul încă unei benzi de pe tablă. Această mișcare esențială va fi exemplificată în continuare.
Iată și un exemplu mai pe larg:
1.Rc2 - albul își eliberează atât coloana a cât și linia 1, pentru a permite turnului o poziționare cât mai eficientă.
1...Re5 2.Rd3 Rd5 3.Ta5+ - deja a apărut o poziție vis-a-vis, iar turnul a profitat de ea (vezi diagrama din dreapta).
4...Rc6 5.Re4 Rb6 - negrul încearcă să atace turnul, dar acum devine evidentă capacitatea turnului menționată anterior: de a se mișca pe distanțe mari într-o singură mutare.
6.Th5 Rc6 7.Rd4 Rb6 - negrul încearcă să evite să ajungă în poziție "față-în-față", dar albul îl poate forța:
8.Rc4 Ra6 7.Rb4 Rb6 8.Th6+